Pe post de Noapte Bună

Azi am rămas doar nimicul ce îţi umplea zilele cu zâmbete. Rămăşiţe de amintiri ce tind să se reunească – puzzle cu piese lipsă. Azi ai rămas doar laleaua de cinci zile în vază, cu patru petale căzute pe masă… aşteptând să-ţi cadă celelalte două.

Auzi? E doar urletul liniştii! E sunetul pe care-l produce moartea unei stele căzătoare care nu şi-a îndeplinit menirea de a fi dorinţă. E.... nu. Nu mai e, doar a fost!

Acum mi-ai zis ‘ce scump eşti’... da. Eram. Acum m-am ieftinit şi stau pe raft! Aştept să-mi găsesc cumpărătoarea!

La un momentdat totul era cu dublu sens şi nu ştiam încotro s-o apuc. Am încercat să te apuc dar... mi-ai scăpat printre degete. Şi asta e din păcate sau din fericire? Nu ştiu ce să cred. Probabil depinde de care parte a zidului te afli.

Când te cuprinde încet, încet indiferenţa e de bine sau de rău ?

Când eşti pus pe locul doi a doua oară într-o lună e de bine sau de rău ?

Când cineva te întreaba ce e fericirea şi tu îi răspunzi în 80 de cuvinte e de bine sau de rău ?

Când vezi că cineva se bucură că prinde o zi în care să vorbească mai mult cu tine e de bine sau de rău ?

Când te îmbrăţişează amintiri ce nu le-ai mai avut de când era zăpadă pe jos e de bine sau de rău?

Când e de bine sau de rău, pentru cine e?

Întrebări la care nu aştept răspuns. Întrebări pe care mi le pun atunci când liniştea e dată prea tare şi nu mă mai aud. Întrebări aproape degeaba.

Acum ceva vreme îţi spuneam că  ştiu ce vreau. Acum îţi spun că oamenii nu se schimbă. Ei îşi schimbă doar idealurile, principiile, dorinţele! Asta am început să fac. Şi nu ştiu dacă să spun ‘din vina ta’ sau ‘mulţumită ţie’!  Oricum, salută-l din partea mea!

P.S.: Te-am pierdut sau m-ai pierdut? Asta se zbate în mine acum. Şi am doar Nimicul pe o foaie albă, pe post de răspuns!  Dar.... rămâne de văzut!

Vise încrucişate

Ai mai gustat vreodata victorie amărui

Care pare fără final sau cu-unul indecent?

Ai vrut, în vreun moment, inima oricui

Şi ea ţi-a ieşit în cale? Accident...

Îi place ananasul, nu e după gutui

Şi cala ce-o ai în curte, aparent.

Ai fi vrut să-ţi dăruieşti inima, oricui

Şi ea intră-n viaţa ta, iminent?

Tu ai ajuns vreodată să fii coşmarul lui

Şi el, în viaţa ei, să apară absent?

Să o întrebi: iubirea ta-i... a cui?

Şi când te uiţi în tine – ghiveci de sentiment!

Şi cum reacţionezi? Vina-i a ori şi cui!

Iar tu te scuzi în faţa ei, decent,

Dar te gândeşti e-a ta? A ei? Sau e a lui?

Şi-ţi vine a pupa-o pe frunte, inocent!

Ce faci când zice: ‘iar te-am visat hai-hui’.

Şi tu zâmbeşti subtil şi-n minte-ţi vin, urgent

Amintiri făcute împreună, ca-n locul nimănui

Şi clipe de poveste ce le-aţi trăit recent.

Nu ştii ce să îi zici, dar nu stai locului.

Îţi vine-o comparaţie, polii unui magnet

Sau alta ce v-aseamănă cu foamea focului

Ce vrea să nască Phoenicsi – cenuşa - sentiment!

Să fie ficţiune?

Nici nu ştiu cu ce să încep! ... îmi vine în minte partea pe care am numit-o în glumă „prima noastră ceartă”. Mi-a prea plăcut cum sună!

„De ce? De ce faci asta? Îţi zic eu: pentru că eşti un fraier!”

Şi eu ţi-am răspuns: „Da. Da, sunt! Recunosc şi, uneori, mă mândresc cu asta!”

Încă aştept să mi se spună că mi s-a jucat o farsă şi să fiu premiat pentru că am prea pus botul la ce s-a întâmplat! Aşa mă simt. Şi mă mai simt sacadat în viaţa ta! Nu te înţeleg!

Spui că nu vrei. Chiar arăţi că nu ai vrea să continui aşa... şi totuşi ceri o îmbrăţişare pseudo-ultimă ca mai apoi să poţi pleca spre... „viitorul tău mizerabil.”

Semnele îţi şoptesc că ai nevoie de o schimbare! ....scuză-mă. Mi-am spus că vreau să fiu dimplomat, să nu încerc să te influenţez în vreun fel.... şi am realizat că m-am cam minţit singur! Aiurea! Dar nu am ce face! Nu ma pot abţine! Şi ştii asta!!

Mă citeşti! Asta am început să iubesc la tine! Nu mă aşteptam la aşa ceva! Mulţumesc! Apropo de ce e de iubit.... am început să urăsc că te prea plac! Ca un fraier! Te plac ca un fraier ce sunt!

„Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea? Nu stii ca-i aici?” – Taxi

„Ba da, ştiu” – tu!

.....

Şi cu ce te ajută că ştii dacă nu faci nimic în legătură cu asta?? Scuză-mă din nou! Iar am lăsat diplomaţia lângă cheia de sub preş! ...Dar, în plus, nici pe mine nu mă ajută cu nimic că doar ştii! Degeaba ştii dacă eu mă doar gândesc la pielea ta fină, la buzele tale moi, chiar şi la unghiile ce-şi cer iertare că-s urâte azi! Până şi aia-mi place la tine! Eşti incredibilă! Dar rămân la ideea: nu îţi înţeleg logica, dragă!

Şi acum o reinterpretare, după mine, la refrenul piesei Hate a celor de la Plain White T’s: Love is a strong word, but I really, really, really DO like you!

Îmi tot spui să am grijă de mine.... De ce? Eu vreau să am grijă de tine! :)

P.S.: Abia aştept să mă citeşti..... să te citeşti!

P.S.2: Vreau să îmi cer iertare faţă de vreo 98% dintre cei ce mă citesc şi nu vor înţelege mai nimic, deoarece postarea aceasta e dedicată. Pentru unii va părea ficţiune. Pentru mine e destul de real! Mulţumesc pentru înţelegere!

P.S.3: Astea-s cioburi de idei din furtuna calmă ce zace în mine!